Muzeul Trovanților – un loc uimitor care merită văzut

Muzeul Trovanților este un loc uimitor ce merită vizitat dacă vă aflați în județul nostru. Râmnicu Vâlcea asucunde multe locuri impresionante, ce așteaptă să fie descoperite de exploratorii dornici să pătrundă pe melagurile noastre. Acest loc îți poate lăsa o senzație stranie, întrucât peisajele întâlnite par desprinse din altă lume. Muzeul Trovanților este localizat este comuna Costești din județul Vâlcea, în satul comunei, lângă DN67, drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu.

Rezervația naturală nu permite accesul mașinilor în zonă cu o barieră. Veți vedea la intrarea în aria protejată un panou cu informații despre rezervație pentru ca turiștii să știe mai multe lucruri despre acest loc.

Muzeul Trovanților – o scurtă istorie a acestui loc inedit

Muzeul Trovanților este un loc inedit, în aer liber, deschis pentru toți pasionații de geologie și arheologie. în interiorul acestui muzeu veți descoperi trovanții. Dar ce sunt acești trovanți?

Trovanții, cunoscuți sub denumirea de „pietre care cresc”, “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sunt microforme de relief caracteristice acumulărilor de nisipuri și unor stratificații de gresie bogate în carbonat de calciu. Trovanții au fost descoperiți în 1994 de un grup de arheologi. Conform anumitor surse, locul unde se află astăzi muzeul ar fi fost ocupat de o deltă, iar actuala carieră s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de pe continent. În urmă cu 10-15 milioane de ani, o mare parte a Olteniei era acoperită de Lacul Getic. Termenul de „trovant” a fost folosit pentru prima dată de Gheorghe Murgoci, în lucrarea sa „Terțiarul din Oltenia, 1907”. Trovanții au și niște frome destul de bizare, datorită faptului că a existat o depunere neuniformă a cimentului în masa nisipurilor. Aceste pietre localizate în interiorul Muzeului Trovanților s-au format în albia unui râu, conform specialiștilor.

Trovanții întâlniți în Muzeul Trovanților impresionează și prin mărimea lor, găsindu-se trovanți de la doi – trei cm, pâna la aproximativ cinci metri. În România, putem întâlni aceste pietre cu formă bizară, sferică sau elipsoidală pe Dealul Feleacului, în județul Cluj, pe teritoriul satului Casolt, din Sibiu, în munții Buzăului, precum și în Hășdat, în județul Hunedoara. Unele persoane consideră că acești trovanți ating dimensiuni de până la cinci metri, deoarece la fiecare ploaie pietrele cresc cu câțiva milimetri. Însă, această creștere se datorează faptului că sferele au un conținut mare de săruri minerale, iar în condiții de umezeală, acestea fac ca nisipul să se umfle.

Muzeul Trovanților este un loc desprins de pe altă planetă, datorită acestor pietre neobișnuite. Trovanții sunt recunoscuți după forma lor stranie, culoarea sau consistența acestora. Putem întâlni aceste pietre în întreaga lume, cele mai impresionante fiind Theodore Roosevelt National Park, din Dakota de Nord, Statele Unite ale Americii. Cele de aici au culoarea roșie, datorită fierului pe care îl au în compoziția lor. De asemenea, putem descoperi aceste concrețiuni grezoase în depresiunea Fayum, Egip (ajung până la 9 metri), precum și în Africa de Sud, China, Australia, Mexic, Argentina, Peru, Rusia, Kazahstan, Spania, Franța sau Cehia.

Cazare hotel Simfonia, Râmnicu Vâlcea

Hotel Simfonia, este singurul loc din oraș de unde priveliștea către munții Făgărașului se deschide amplă, de o frumusețe copleșitoare. Totul este o simfonie de idei menită să bucure inimile celor pe care ii găzduiește. Acest boutique de 4 stele vă va face sejurul de vis și veți dori să prelungiți vacanța cât mai mult. Hotelul este perfect pentru cei care vor să se relaxeze și să evadeze din orașele mult prea aglomerate, care nu oferă liniștea necesară, pe care ne-o dorim cu ardoare câteodată. Personalul nostru vă va face să vă simțiți ca acasă.

Puteți vizita Muzeul Trovanților, fiind situate la doar o oră de mers cu mașina de la hotel Simfonia. Activități de o zi sunt disponibile la hotelul nostru. Dacă ești un pasionat al drumețiilor pe jos sau cu bicicleta, la doar 22 de kilometri găsești Băile Govora, un loc extraordinar în sine și de unde poți porni pe numeroase trasee către Mănăstirea dintr-un lemn sau Mănăstirea Horezu. De asemenea poți alege să te duci la o degustare de vinuri sau să te relaxezi la pescuit în locațiile special amenajate. Hotel Simfonia este locul ideal de a petrece câteva zile relaxante și pline de distracție.

Mănăstirea Hurezi – atracție turistică în Râmnicu Vâlcea

Mănăstirea Hurezi este un loc minunat, cu o arhitectură românească de excepție, care merită cu siguranță vizitat, dacă vă aflați în județul nostru. Mănăstirea este localizată în localitatea Romanii de Jos, Vâlcea. Acest lăcaș de cult reprezintă cea mai importantă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Hurezi a fost integrată în Patrimoniul UNESCO în anul 1993 și impresionează prin bogăția și originalitatea sa. Acest așezământ monahal a fost remarcat în Balcani și în întreaga Europă, fiind un simbol al arhitecturii românești. În acest loc minunat a funcționat o școală de pictură iconografică și murală începând cu secolul al XVII-lea. De asemenea, aici s-au adunat și cărturari la școala de copiști a mănăstirii.

Mănăstirea Hurezi – o scurtă istorie

Mănăstirea Hurezi a fost ctitorită de domnul martir Constantin Brâncoveanu între anii 1690-1693. Această sinteză a artei românești realizată în acele timpuri se remarcă prin originalitate, măiestria liniilor și culorilor, specifice stilului brâncovenesc.
Complexul monahal a fost ridicat într-o perioadă de prosperitate, pace și înflorire culturală din Țara Românească, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu și este amplasat la poalele Munților Căpățânii, poziționat la 570 m altitudine, mărginit la est de Valea lui Neag și Coasta Mănăstirii.


Construcția Mănăstirii Hurezi a fost încredințată primarului Pârvu Cantacuzino, vărul lui Constantin Brâncoveanu, ocupând poziția de arhitect și de pictor. După decesul acestuia, lucrările de consolidare a edificiului au fost preluate de Cernica Știrbei. Pe locul unde a fost ridicată mănăstirea a fost un schit închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Conform legendei, acolo se spune că existau huhurezi care deranjau liniștea nopții. Din acest motiv se crede că a fost dat numele locului.


Construirea Mănăstirii Hurezi a durat din anul 1690 și a ținut până în anul 1697. Inițial a funcționat ca o mănăstire de călugări. Meșteri greci și români au realizat pictura bisericii. Printre cei care au ajutat la zidirea edificiului se numără vătaful Manea, lemnarul Istrate și pietrarul Vucasin, toți trei regăsindu-se pe peretele pridvorului bisericii mari. De asemenea, ctitorul Constantin Brâncoveanu și rudele sale sunt pictate pe peretele de răsărit, în tinda bisericii.


De-a lungul timpului, Mănăstirea Hurezi a fost supusă unor lucrări de consolidare. Prima de acest tip a fost între anii 1734-1735, când la conducerea mănăstirii era Dionisie Bălcescu. Edificiul a fost afectat de cutremurul din 1738, precum și de războaiele turco-austriece și ruso-turce din 1716-1718 și între 1787-1789. În continuare Grigore Brâncoveanu s-a ocupat de lucrările de extindere a amplasamentului, iar în 1827 a fost modicat acoperișul edificiului.


În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost întreprinse lucrări în stilul arhitecturii neoclasice: înălțarea turnului-clopotniță, construirea de noi foișoare, extinderea Casei Domnești către sud cu o anexă. În anul 1838 a fost construită fântâna. De asemenea, mănăstirea a funcționat și ca spital, un etaj fiind amenajat în acest sens. În anul 1862, mănăstirea a fost transformată din așezământ pentru călugări în mănăstire de maici.

Mănăstirea Hurezi – arhitectură

Arhitectura mănăstirii Hurezi impresionează prin stilul brâncovenesc, simplu și plin de orginalitate. Acest complex este alcătuit din mai multe construcții: mănăstirea propriu-zisă (1696), Schitul Sfinților Apostoli (1698) și Schitul Sfântul Ștefan (1703). Pe lângă acestea, au fost adăugate și alte anexe și construcții.


Mănăstirea Hurezi este alcătuită din două incinte. Prima încăpere, cea exterioară este realizată din cărămidă, având o poartă de acces și o clădire cu etaj. Cea de-a doua incintă are forma dreptunghiulară și este închisă pe trei laturi cu clădiri, având parter și etaj.


Mănăstirea Hurezi impresionează prin frescele din interior, realizate cu măiestrie și îndemânare în anii 1705-1706, opera aparținând zugravilor Preda și Marin. Biserica mare este poziționată în mijlocul celei de-a doua incinte. Acesta a fost închinată Sfinților Împărați Constatin și Elena și ctitorită de către Sfântul Constantin Brâncoveanu. Paraclisul mănăstirii este localizat în fața bisericii și alte alcătuit dintr-un naos pătrat și un altar semicircular. De remarcat este bolnița, fiind construită în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de est, fiind lipsită de pronaos.

Un loc ce merită vizitat atunci când ajungi în Vâlcea

Mănăstirea Hurezi este un amplasament ce merită vizitat. Construcția impresionează prin stilul arhitectural brâncovesc, plin de simplitate și originalitate. De asemenea, lăcașul de cult vă va oferi o stare de relaxare totală și veți fi copleșiți de puterea spiritualității care se resimte în acel loc.


Hotel Simfonia este cazarea ideală atunci când călătoriți în județul Vâlcea, fiind un loc plăcut, primitor unde îmbinarea armonioasă de lux, confort și eleganță va bucura inimile celor pe care îi găzduiește. Dacă doriți să vizitați Mănăstirea Hurezi, Hotel Simfonia vă oferă cazarea ideală, unde veți petrece un sejur de vis în timpul căruia puteți vizita și alte atracții turistice din împrejurimi.

Sursă foto Vâlcea Turistică

Mănăstirea Dintr-un Lemn – atracție turistică din județul Vâlcea

Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în comuna Frâncești, județul Vâlcea, fiind situat la doar 25 kilometri de Râmnicu Vâlcea. Acest așezământ monahal, care poartă hramul Nașterii Maicii Domnului este un loc unic din România, care merită vizitat, mai ales dacă vă aflați prin apropiere. Potrivit unei tradiții locale, mănăstirea a fost construită prin cioplirea unui singur stejar, în primele decenii ale secolului al XVI-lea.

Legenda Mănăstirii Dintr-un Lemn

Mănăstirea Dintr-un Lemn are o istorie aparte. Legenda spune că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar. Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile sale prin Țările Românești, este cel care susține această legendă a întemeierii bisericii. Acest călugăr a fost îndemnat de o voce să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac, de unde vine și numele așezământului, “dintr-un lemn”. Este o legendă interesantă, captivantă care te face să vezi cu ochii tăi această minune. O altă legendă spune că intr-o noapte un cioban pe nume Radu a visat icoana Maicii Domnului și prntr-o chemare divină a tăiat stejarul unde a găsit icoana. Astfel a construit mănăstirea chiar pe locul în care se înalță falnic stejarul, considerat a fi un loc sfânt.

Istoria Mănăstirii Dintr-un Lemn

Mănăstirea dintr-un Lemn a fost pentru prima dată menționată într-un document ce datează din 1635. Biserica de zid a fost construită de în 1640 de Matei Basarab. Potrivit altor surse, întemeietorul acestui lăcaș de cult ar fi fost Preda Brâncoveanu, un fost mare boier. Arhitectura lui Matei Basarab este recunoscută prin planul triconc al construcției.

În anul 1715, Ștefan Cantacuzino a restaurat în totalitate clopotnița mănăstirii și Casa Domnească. Între anii 1938-1940, lăcașul de cult este supus altor lucări de consolidare de către Ministerul Aerului și Marinei. Astfel, Mănăstirea Dintr-un Lemn a devenit în mod simbolic altarul de închinare pentru aviatori și marinari.

Arhitectura Mănăstirii Dintr-un Lemn

Mănăstirea Dintr-un Lemn de azi datează din anii 1810-1814, fiind ridicată pe locul celei vechi și după aceleași dimensiuni. Cel care a constrit-o a fost ginerele lui Constantin Socoteanu, Iancu. Această biserică de lemn este realizată din bârne groase de stejar încheiate în coadă de rândunică, având o formă dreptunghiulară și cu absida altarului decroșată. La exterior este înconjurată de un brâu în torsadă săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă. Acest monument arhitectural este un loc faimos în acel sat, care redă frumusețe și autenticitate.

În cea de-a doua curte interioară întâlnim Biserica din piatră, care este realizată din bârne groase, de formă dreptunghiulară, având o lungime de 13 metri și o lățime de 4 metri. Din punct de vedere arhitectural, biserica este în stil triconc, cu altarul octogonal, abisidele stranelor cu patru laturi, iar pronaosul, care este puțin mai lat decât naosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Toate elementele arhitecturale prezente în biserica mare (de zid) prezintă per ansamblu, arhitectura lui Matei Basarab. Lăcașurile de cult refăcute de fostul domn al Țării Românești au un stil mai simplu față de cele ridicate de Ștefan cel Mare sau Neagoe Basarab. Aceste monumente erau mai modeste, cu un decor îngrijit ce le reda frumusețe și monumentalitate.

În curtea interioară se află și o fântână, care adăpostește sub micuțul acoperiș o icoană cu Maica omnului și Pruncul. Clopotnița este restaurată de Ștefan Cantacuzino în anul 1715 și este asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Hurezi. După ce trecem de această clopotniță vom vedea stejarul secular și bisericuța din lemn.

Icoana din Mănăstirea Dintr-un Lemn

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Mănăstirea Dintr-un Lemn este un simbol ala celui lăcaș de cult. Nu există date cu privire la datare sau proveniență. Andrei Gabor de la Universitatea din Strasbourg are o opinie controversată asupra acestei icoane. Profesorul afirmă despre chipul Maicii Domnului că este pictat după modelul lăsat de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. De asemenea, Andrei Gabor spune că această icoană ar fi fost pictată în secolul IV, la

Mănăstirea Theothokos din Grecia. Specialiștii din iconografie consideră că această icoană a Maicii Domnului datează de la începutul secolului al XV-lea.

Icoana este realizată dintr-un singur panou de lemn și este pictată pe ambele fețe, pe verso fiind pictată scena Judecății de Apoi. Icoana este securizată într-o casetă transparentă, fiind o operă de valoare pentru lume. În întreaga lume mai există doar trei exemplare asemănătoare cu icoana de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Acestea se găsesc la Moscova, Istanbul și la Ierusalim.

Mănăstirea Dintr-un Lemn – un lăcaș de cult ce trebuie vizitat

Mănăstirea Dintr-un Lemn este un lăcaș de cult ce trebuie neapărat vizitat de toți cei care au ocazia să ajungă în acele locuri. De asemnea, cadrul natural spectaculos ce înconjoară această biserică vă va transmite o stare de liniște și pace sufletească.

Hotel Simfonia situat în Râmnicu-Vâlcea este cazarea ideală atunci când călătoriți în zona Vâlcea, fiind un loc plăcut, primitor unde îmbinarea armonioasă de lux, confort și eleganță va bucura inimile celor pe care îi găzduiește. Dacă doriți să vizitați Mănăstirea Dintr-un Lemn, Hotel Simfonia vă oferă cazarea ideală, unde veți petrece un sejur de vis.

Sursa fotografiei: https://www.facebook.com/pages/Manastirea%20Dintr-Un%20Lemn/740494542812380/

Salina Ocnele Mari – o atracție turistică de excepție în județul Vâlcea

Salina Ocnele Mari reprezintă un obiectiv turistic din județul Vâlcea și se află în localitatea cu același nume. Este situată la 8 km de Râmnicu Vâlcea, într-o zonă pitorească, cu alte centre balneare (Căciulata, Olănești, Călimănești) și având un turism cu caracter religios (mănăstirea Cozia).

Ocnele mari este un oraș din județul Vâlcea, România, având o populație de 3,309 locuitori. Este una dintre cele mai vechi așezări din zona Olteniei, fiind cunoscută pentru zăcământul de sare. pe suprafața orașului au fost găsite urme a unei așezări din epoca neolitică: topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars.

Salina Ocnele Mari – scurt istoric

Exploatarea sării în Salina Ocnele Mari, potrivit unor cercetări din Cosota, datează de mii de ani. În timpul lui Mircea cel Bătrân, exploatarea zăcământului de sare se realiza de țiganii robi, denumiți ciocănași. Este consemnat în istorie faptul că în aceste locuri s-a aflat centrul tribal Buridava, menționat în scrierile istoricului Ptolomeu. Primele guri de ocne au fost săpate în Cărpiniș. Acestea se surpă și se formează lacul Din Brazi. Se încearcă săparea altor guri însă, și acestea, la rândul lor se surpă, formându-se Balta Roșie. Cu trecerea timpului apar minele Sf. Ioan Vechi, Sf. Ioan cel Nou, Pavel.

Extragerea sării din mină era un proces greu și anevoios. Sarea preluată din masiv era transportată către puțul central cu roabele sau în spate. De aici era încărcată în praștiile crivacului cu ajutorul căruia se scotea la suprafață. Instalația datează din timpul Evului Mediu și a fost păstrată până în 1894, când a fost înlocuită cu un ascensor, ce funcționa cu ajutorul unei mașini de abur. Accidentele în mine erau destul de frecvente, deoarece coborârea în mină se făcea pe scări de frânghii așezate de-a lungul puțului de extracție. În 1957 mina a fost închisă din cauza unor surpări.

În zilele de azi, sarea extrasă din Salina Ocnele Mari este utilizată și trimisă sub formă de saramură concentrată pentru procesele tehnologice la Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea. Astfel zăcământul de sare capătă valențe mari.

Salina Ocnele Mari – obiectiv turistic de relaxare

Salina Ocnele Mari este un obiectiv turistic vizitat de mii de oameni anual. Această bază turistică a fost transformată în zonă turistică din anul 2009. Parcul turistic al Salinei Ocnele Mari, care se întinde pe o suprafață de 20.000 de m2, are o biserică, un muzeu, restaurant, magazine de suveniruri, terenuri de fotbal, locuri de joacă pentru copii. Astfel, dacă vă gândiți să vizitați acest obiectiv turistic din Râmnicu Vâlcea aveți la dispoziție diferite activități fizice prin care să vă petreceți timpul. În incinta salinei se pot ține și evenimente publice, fiind amenajată o sală mare de festivități. Cei ce vor să aibă parte de puțină liniște, se pot retrage în biserica ce poartă hramul Sfânta Varvara și Sfântul Gheorghe.

Zona parcului este amenajată la 225 metru față de nivelul mării. Lungimea galeriei salinei este de 1300 m. Temperatura interioară se încadrează între 13 și 15 grade Celsius. Astfel, Salina Ocnele Mari este ideal pentru relaxxare, agrement și tratament.

Cum ajungem la Salina Ocnele Mari

Orașul Ocnele Mari este situat la aproximativ 8 km de Râmnicu Vâlcea. În Ocnele Mari se poate ajunge folosind drumul DN67 (strada Copăcelu a municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada Alexandru Ioan Cuza a orașului care se intersectează cu aceasta.

Hotel Simfonia situat în Râmnicu-Vâlcea este cazarea ideală atunci când călătoriți în zona Vâlcea, fiind un loc plăcut, primitor unde îmbinarea armonioasă de lux, confort și eleganță va bucura inimile celor pe care îi găzduiește. Dacă doriți să vizitați Salina Ocnele Mari, Hotel Simfonia vă oferă cazarea ideală, unde veți petrece un sejur de vis.

În Râmnicu Vâlcea veți avea ocazia să vă relaxați, dar și să vizitați diferite atracții turistice. Puteți face excursii de o zi, dacă vă aflați pentru un sejur de weekend la Râmnicu Vâlcea.

Excursii de o zi – sejur de weekend la Hotel Simfonia

Un sejur de weekend la hotel Simfonia înseamnă relaxare, distracție și multe drumeții alături de cei dragi. Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai frumoase orașe situate în partea centrală a țării, cu aproximativ 100.000 de locuitori. Este un loc frumos amenajat, curat cu multe zone verzi pe care turiștii le pot vizita pe întreaga perioadă a anului.

Parcul Mircea cel Bătrân, aflat chiar în centrul orașului este un loc care merită vizitat dacă vă aflați în Râmnicu Vâlcea. Se spune că acest parc ar sta pe locul cetății domnești a lui Mircea cel Bătrân. De asemenea, parcul Zăvoi este un alt tărâm de poveste ce te invită să-l explorezi printr-o frumoasă poartă din lemn.

Dacă vă aflați pentru un sejur de weekend în Râmnicu Vâlcea aveți ocazia să faceți excursii de o zi în diferite locații. În cele ce urmează, vă vom prezenta câteva locații pe care le puteți include pe lista dumneavoastră de activități dacă vă aflați în Râmnicu Vâlcea.

Excursii de o zi în Râmnicu Vâlcea

În Râmnicu Vâlcea aveți ocazia să vă bucurați de liniște și să vă relaxați departe de aglomerația orașelor mari. Sunt multe activități pe care le puteți odată ajunși aici! Cu mașina poți alege multe trasee de o zi sau două. Astfel, într-un weekend în acest oraș minunat aveți ocazia să vizitați Salina Ocnele Mari, Cula Maldărești, Horezu, Băile Olănești sau o plimbare cu vaporașul pe râul Olt.

Salina Ocnele Mari

Salina Ocnele Mari este situată în localitatea cu același nume, la doar 8 km cu mașina de Râmnicu Vâlcea. Accesul vizitatorilor este realizat prin intermediul unui microbuz, care preia oamenii de la intrarea în salină. Drumul durează aproximativ 10 minute și circulă la un interval de 10 minute. În interiorul salinei este o temperatură constantă, de 13-15 º C. Salina Ocnele Mari se întinde pe o suprafață de 10.000 de metri pătrați. În interiorul salinei veți descoperi locuri special amenajate pentru relaxare, agrement și tratament: fotbal, tenis, biliard, minicarting. Pentru copii sunt amenajate locuri de joacă cu leagăne și tobogane. De asemenea, în salină există o sală de evenimente, restaurant și cramă, un magazin de suveniruri și magazine de băuturi răcoritoare. În interiorul bazei turistice, vizitatorii se pot relaxa în spațiile special amenajate.

În salină există și o biserică ce poartă hramul Sfânta Varvara și Sfântul Gheorghe. Salina Ocnelor Mari este una dintre cele mai vechi mine de sare din România. S-au descoperit umele vechii cetăți dacice Buridava, precum și numeroase topoare-ciocan de minerit, datând din perioada epocii neolitice, bronzului și din prima epocă a fierului. Exploatarea sării a devenit o importantă sursă de venit în timpul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Din anul 1912, localitatea a început să fie amenajată ca stațiune balneară, iar salina a devenit renumită pentru efectele terapeutice.

Culele de la Măldărești

Culele de la Măldărești (din turcescul kule, care înseamnă “turn”) sunt un complex de case boierești specifice secolelor XVIII și XIX. Satul Măldărești se află în apropierea de orașul Horezu. Culele erau poziționate în zone deschize, cu vizibilitate maximă, pentru a putea depista pericolele din timp. Aceste construcții au fost ridicate cu scopul de a proteja viețile și averile boierilor de raidurile turcești, de tâlhari sau de revoltele țăranilor de pe moșiile locale. Cula Greceanu este cea mai veche culă păstrată în incinta Complexului Muzeal Mâldărești. Aceasta a fost construită de jupânul Gheorghe Măldărescu și de soția sa jupânița Eva prin anul 1517. Cula Greceanu vă întâmpină printr-o ușă masivă din stejar. Odată trecută, ajungeți în fosta odaie de primire. Această încăpere a fost decorată cu o frescă în stil bizantin realizată în anul 1934 de Olga Greceanu, urmașă a boierilor întemeietori. În casă turiștii vor putea descoperi piese de mobilier, covoare țesute manual cu motive oltenești, piese de ceramică și icoane. O altă culă pe care turiștii o pot vizita este cea construită de Gheorghiță Măldărescu între anii 1812-1827. Aceasta a fost cumpărată și amenajată în stil tradițional românesc de I.G. Duca (Cula Duca), ministru în mai multe guverne.
De asemenea, pe lângă aceste cule, în cadrul Complexului puteți vizita și o biserică ortodoxă de patrimoniu, care poartă trei hramuri: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Sfinții Voievozi.

Și, dacă veniți aici măcar pentru un week-end, Hotel Simfonia vă oferă o cazare de 4 stele, cu facilități precum saună, sală de sport și fitness care vă vor face sejurul unul relaxant. Vă veți îndrăgosti de peisajele minunate oferite de Râmnicu Vâlcea, pe care le puteți observa de pe terasa panoramică a restaurantului Simfonia!

Centre culturale din Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea se poate lăuda cu mai multe centre culturale și obiective turistice precum Teatrul Anton Pann, Teatrul Ariel, Muzeul Satului Vâlcean, Filarmonica Ion Dumitrescu și Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea.

Teatrul Anton Pann și Teatrul Ariel

Teatrul Anton Pann și Teatrul Ariel sunt două centre culturale din Râmnicu Vâlcea. Cele doă teatre se află în locul fostului cinematograf Modern, într-o locație primitoare, liniștită și plină de istorie. Arhitectura clădirii care găzduiește cele două centre culturale este una modernă care se îmbină armonios cu un parc verde, frumos amenajat, cu multe flori și o fârtnână arteziană ce completează acest peisaj minunat.

Teatrul Antonn Pann s-a înființat ca o instituție profesionistă în mai 1990 prin decizia Prefecturii Vălcea. Acest centru cultural reprezintă continuarea unei îndelungate tradiții teatrale locale veche de 100 de ani. Între anii 1960-1980 a funcționat Teatrul popular, unul dintre teatrele de amatori cele mai valoroase din țară, fiind răsplătit cu mai multe premii naționale și internaționale. Printre piesele de teatru care s-au jucat pe scena de la Teatrul Anton Pann se numără „Paso Doble”,  „Pisicile”,  „Jack și vrejul de fasole”,  „Cerere în căsătorie”,  „Fata din mașinărie” „Firul de aur” „Un parc…o bancă” „Emisie: Titanic Vals”. De asemenea, pe scena teatrului Anton Pann și-a făcut debutul ca regizor Daniela Nane cu piesa celebră jucată pe Broadway „Who’s Who” sau „Minciuna nu are picioare atat de lungi”.

 Teatrul este alcătuit din trei săli: sala mare, sala studio și o sală pentru teatrul de păpuși, unde cei mici pot viziona spectacole care le vor aduce zâmbetul pe buze alături de părinți.

Filarmonica „Ion Dumitrescu”

Filarmonica „Ion Dumitrescu” s-a înființat în anul 1995 și are ca ordonator principal de credite Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea. Filarmonica este cea mai prestigioasă instituție de cultură din Râmnicu Vâlcea. Această instituție este dedicată melomanilor vâlceni și nu numai. Turiștii aflați prin zonă sunt primiți să asiste la concertele desfășurate în cadrul Filarmonicii.

Filarmonica „Ion Dumitrescu” a avut onoarea de a colabora cu Opera Română din Craiova, Opera Română din București, Radio România Muzical, Universitatea Națională de Muzică București etc. De asemenea, instituția a avut plăcerea de a colabora cu artiști și dirijori atât din România cât și din străinătate. Activitatea artistică a instituției este reprezentată de două formații valoroase: Orchestra Simfonică și Corala Academică „Euphonia”.

Concertele orchestrei  Filarmonicii “Ion Dumitrescu” sunt susţinute în fiecare luni seara, începând cu ora 19.00, în sala de concerte ”Alexandru Lahovari” care are o capacitate de 305 locuri.

În prezent, totalitatea lucrărilor interpretate de artiştii Filarmonicii “Ion Dumitrescu” acoperă o perioadă istorică amplă: de la preclasic la contemporan, trecând prin toate stilurile de muzică simfonică, vocal-simfonică, operă, camerală, muzică cultă şi de divertisment, jazz simfonic, muzică de film.

Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea

Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea a fost înființat în 1953, denumit atunci Casa Pionierilor. În cadrul acestei instituții se organizează evenimente și acțiuni în parteneriat cu instituțiile de învățământ formale și non-formale, cluburi ale copiilor și tinerilor sau cu autoritățile locale – Primăria și Prefectura, Inspectoratul Școlar Vâlcea, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Vâlcea, Poliţia Judeţeană şi Municipală, Inspectoratul pentru Situaţiile de Urgenţă, Agenţia Naţională Antidrog, Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret, Fundaţia Judeţeană de Tineret, Uniunea Artiştilor Plastici, Consiliul Elevilor.

Palatul Copiilor este un centru de cultură important din Râmnicu Vâlcea, deoarece le oferă posibilitatea copiilor de a-și dezvolta latura artistică, științifică sau artistică.

Indiferent de scopul vizitei dumneavoastră în Râmnicu-Vâlcea, centrele culturale reprezintă o modalitate prin care puteți uita de grijile cotidiene și vă puteți delecta cu o piesă bună de teatru sau cu un spectacol artistic menit a vă destinde și relaxa.

Hotel Simfonia vă oferă o cazare de 4 stele, cu facilități precum saună, sală de sport și fitness care vă vor face sejurul unul relaxant. Vă veți îndrăgosti de peisajele minunate oferite de Râmnicu Vâlcea, pe care le puteți observa de pe terasa panoramică a restaurantului Simfonia!

Muzeul Satului Vâlcean, o atracție turistică de neratat când ești în Râmnicu Vâlcea

Muzeul Satului Vâlcean este localizat la ieșirea din Râmnicu Vâlcea spre Sibiu. Muzeul se întinde pe o suprafață de 8 hectare fiind organizat în jurul culei de la Bujoreni, o locuință fortificată și locuită pentru perioade scurte în timpul invaziilor. Muzeul Satului Vâlcean reprezentă întoarcerea în timp la vechile tradiții de altădată. Scopul muzeului este reproducerea unui sat tradițional vâlcean din urmă cu mai bine de 100 de ani.

Muzeul Satului Vâlcean – un loc plin de tradiție

Muzeul Satului Vâlcean care este amplasat în aer liber are în componența lui toate instituțiile social-culturale, specifice unei așezări rurale tradiționale. Pentru a recrea spațiul tradițional din trecut, organizatorii muzeului au ținut cont de următorii factori: formele de relief ale zonei, vatra și hotarul lui cu toate elementele. Toate construcțiile și gospodăriile au fost amplate în interiorul satului, fiind transferate din diferite localități ale județului Vâlcea.

Muzeul Satului Vâlcean este împărțit în patru sectoare după cum urmează:

1. Sectorul Socio-cultural

– Sectorul socio-cultural al monumentelor de utilitate publică are în alcătuința sa școala primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, o biserică de lemn, construită în anul 1785 și preluată din comuna Nicolae Bălcescu șu un han de la sfârșitul secolului al XIX-lea din satul Saliște din comuna Malaia. Acest sector urmează să fie completat cu o primărie rurală și alte obiective cu valoare arhitectonică.

Hanul lui Bogdan, situat inițial pe malul Lotrului, se remarcă prin arhitectura masivă, fiind construit din  pietre de râu. Hanul era alimentat cu energie încă din anul 1900 printr-o mini turbină acționată de apele râului.

2. Sectorul Gospodărie

Muzeul Satului Vâlcean este o întruchipare a caselor de demult. Astfel, în interiorul domeniului putem viziona 42 de locuințe și peste 12.000 de piesede muzeu. Tot teritoriul inspiră un aer tradițional. De asemenea sunt ilustrate foarte bine ocupațiile țăranilor de altădată: agricultură, creșterea animalelor, ateliere de fierărie și potcovărie. Meșteșugurile și tehnicile populare ne atrag în lumea tradițională, departe de tehnologie și de aglomerația orașelor mari. În cadrul muzeului, se pot remarca casele cu foișor din zona etnografică Horezu (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), gospodăriile specializate în viticultură, transferate din zona Drăgășani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultură (comunele Alunu, Tomșani, Cernișoara) ori în creșterea animalelor din zona montană (satele Boișoara, Pascoaia-Brezoi).

Alături de locuințe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate și o serie de construcții anexe: patule, magazii, fânare, cotețe destinate depozitării unor produse agroalimentare sau pentru creșterea unor păsări și animale.

De asemenea, dacă vizitați acest muzeu minunat car ilustrează viața de odinioară, vă veți putea delecta din punct de vedere vizual cu porțile tradiționale vâlcene ce te primesc în acest universal.

3. Sectorul meștesuguri – tehnici populare

Sectorul meșteșuguri – tehnici populare prezintă procedeele și tehncile populare realizate în trecut. Din această categorie fac parte următoarele:

– tehnici de prelucrare a unor materii prime necesare pentru construirea anumitor unelte, vase și diferite obiecte de uz casnic

– metode folosite penntru obținerea unor produse vegetale sau animale

– tehnici folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale sau animale

De asemenea, în cadrul muzeului au fost amplasate o serie de ateliere meșteșugărești: atelierul de olărit din centrul Vlădești (secolul XX), atelierul de dulgherie-tâmplarie (secolul XX) din satul Șerbănești, comuna Salatrucel, atelierul de prelucrarea părului de capră (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popești, precum și un atelier de fierărie din comuna Prundeni.

4. Sectorul Construcțiilor specializate

Sectorul construcțiilor specializate cuprinde câteva unități ilustrând pe cele din satul tradițional de munte: troițe de drum, transferate din localitățile Govora-sat și Feteni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferată din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtătești, foișoare de pază etc.

Program de vizitare:

  • program de vara: zilnic 10,00 – 18,00, luni inchis
  • program de iarna: zilnic 9,00 – 17,00, luni inchis

Muzeul Satului Vâlcean merită să fie vizitat în tot timpul anului, fiind un tărâm magic, unde veți putea descoperi un sat tradițional și tot de ține de viața țăranilor de altădată.

Hotel Simfonia situat în Râmnicu-Vâlcea este cazarea ideală atunci când călătoriți în zona Vâlcea, fiind un loc plăcut, primitor unde îmbinarea armonioasă de lux, confort și eleganță va bucura inimile celor pe care îi găzduișste.

Răsfață-ți papilele gustative cu un foie gras când ești în Râmnicu Vâlcea

Foie-gras, termen în franceză pentru „ficat gras”, este o specialitate culinară considerată de lux, fiind preparat din ficat de gâscă sau rață rezultat din creșterea și hrănirea forțată a acestora. Această metodă se numește în Franța gavaj, ce înseamnă îndopare.

Continue reading „Răsfață-ți papilele gustative cu un foie gras când ești în Râmnicu Vâlcea”

Ce poți să vizitezi în Râmnicu Vâlcea într-un weekend

Dacă alegi să vizitezi Râmnicu Vâlcea într-un weekend, vei găsi diverse atracții turistice care îți vor încânta sejurul. Un weekend în această zonă minunată vă va umple de energie. Veți descoperi un oraș care vă va surprinde într-un mod foarte plăcut, unde se pune accent pe tradiție și pe lucrurile făcute odinioară. Este un loc înconjurat de munți și dealuri împădurite, în interiorul căruia vei găsi un tărâm de poveste. Castelele, conacele, casele memoriale și multe alte atracții turistice care te vor invita să le descoperi.

Continue reading „Ce poți să vizitezi în Râmnicu Vâlcea într-un weekend”